Review: Placă de întins părul Philips HP8310

Azi am fost să-mi iau o placă nouă de întins părul şi am stat vreo oră într-un magazin să mă hotărăsc ce să aleg. Era dificil, pentru că erau atâtea modele drăguţe şi bune şi parcă-mi plăceau toate şi chiar nu aveam idee pe care s-o iau.
Citește tot articolul

Dragostea n-are vârstă

Azi mi-am adus aminte că acum câteva luni am început să scriu o mică poveste, inspirată dintr-un caz real al unui prieten foarte bun, pe care am lăsat-o într-un folder împăienjenit din PC-ul meu. Povestea nu era terminată până acum 30 de minute, dar chiar nu mai ţin minte toate detaliile reale şi nici nu am timp să o continui cum se cuvine, aşa că am încheiat-o puţin cam brusc.

Povestea:
Citește tot articolul

E... muzică!

După părerea mea, nu iubirea e cel mai important lucru în viaţă şi nici banii, nici prietenia… ci… muzica. Sunt foarte multe de spus despre muzică, aş putea scrie despre ea până mâine, fără să mă opresc, dar acum e vorba doar despre anumite piese.

O să fac o comparaţie ciudată, dar e singura care îmi vine în minte la ora asta: Sunt momente în viaţă în care... din motive evident de triste, trebuie să poarte doliu. Mă rog, nu asta e important, este doar un exemplu. Şi, să zicem că în acele 6 luni sau câte sunt de doliu, de cele mai multe ori, un om se schimbă fizic (slăbeşte sau se îngraşă) destul de mult, deci, atunci când trece acea perioadă tristă a doliului, hainele acelui om nu i se mai potrivesc. Aşa e şi cu muzica; Treci peste o perioada grea, în care ai ascultat numa' piese triste, de jale, deprimante şi realizezi că, dacă ai şi tu chef, ca tot omu', să te pişte ceva pe ureche în mod plăcut, nu prea mai ai ce să asculţi. Sau ai, dar ce ai? Piese pe care, dacă le asculţi, te cam lasă rece, pentru că nu te mai identifici cu versurile, deci e ca şi când ai purta hainele de dinainte de doliu, care acum îţi sunt prea mari sau care nu te mai încap.
Citește tot articolul

Reconstituirea morții cotului meu

Ieri am fost cu rolele în Tineretului cu Răzvan şi m-am întors cam rănită acasă, așa că să reconstituim moartea cotului meu. Am făcut chiar şi o schiţă pe care o voi explica în 4 paşi.

1. După vreo oră de mers cu rolele, am ajuns pe o alee, iar eu vroiam să ne întoarcem de unde am venit. Imposibil. Răzvan se grăbea, deci nu mai aveam timp să ajungem la intrarea parcului şi aveam 2 variante;

Prima variantăpresupunea să ne descălţăm şi să urcăm pe o alee, ca să ajungem la altă intrare, iar a doua variantă... nu prea exista, sau exista, dar nu prea era de acord Răzvan. Adică, să urcăm cu rolele un muntişor cu iarbă. În final, Răzvan a cedat (nici nu avea cum, la cât m-am rugat de el).
Citește tot articolul

Postarea cu numărul 100

Am ajuns eu la postarea cu numărul 100 de pe blogul ăsta. De când aştept acest moment ... Fac atât caz pentru că, în primul rând, acum 4-5 luni nu  credeam că o să ajung să-mi fac vreodată un blog personal şi, în al doilea rând, nu credeam că o să ajung să fac 100 de postări pe el, în cazul în care mi-aş fi făcut unul. Adică, eram aproape sigură că o să postez 10-15 articole ca să-mi fac damblaua şi după o să renunţ.

Ştiu că la început, pentru că eram luată de val, am promis marea cu sarea, luna de pe cer şi pacea mondială, adică că voi scrie în fiecare zi, dar, după cum mă şi aşteptam, n-am putut să mă ţin de promisiune.
Citește tot articolul

Stând în ploaie ca un copil...

Pare imposibil, dar vremea din ultimul timp e mai sucită decât mine. Până să plec la şcoală era ok afară (cu toate că tuna puţin şi erau câţiva nori pe cer) şi nu mă aşteptam să se schimbe în vreun fel vremea.

Era chiar ok pentru că nu mai era soarele ăla obositor care să-mi bată în ochi şi nici nu mi se mai lipeau hainele de piele din cauza căldurii. În 141, fix cu 15 secunde înainte să cobor, a început minunata şi puţin aşteptata ploaie.
Citește tot articolul

Marcant...

Azi am aflat pe propria piele care poate fi cea mai nasoală dimineaţă din viaţa unui om; M-am trezit ca tot omu' harnic, la 12:30 şi după ce că eram puţin în întârziere, am intrat puţin şi pe Facebook. În timp ce dădeam accept la cereri de prietenie, răspundeam la comentarii și făceam alte lucruri, am dat de profilul unui fost prieten. Acolo am găsit un filmuleţ care avea la început anunţul "Warning! This video contains extremely disturbing images". Primu' gând (cu voce tare) al meu a fost:
Citește tot articolul

Te iubesc pentru că...

 1. pentru că eşti al meu
 2. pentru că mi-ai face gogoşi la 2 noaptea
 3. pentru că îţi place că sunt cu 30 cm mai mică decât tine
 4. pentru că te-ai lupta cu soarele ca nimeni să nu strălucească mai mult ca mine
 5. pentru că gândim la fel
 6. pentru că eşti cel mai bun prieten al meu
 7. pentru că eşti singura persoana care ascultă tot ce zic fără să se plictisească
 8. pentru că tu îmi dai cele mai bune sfaturi
 9. pentru că faci greşeli gramaticale şi eu trebuie să te corectez
 10. pentru că tu mi-ai pune lumea la picioare că să văd cât e de mică în comparaţie cu iubirea noastră
 11. pentru că m-ai iertat după ce te-am rănit foarte tare.
 12. pentru că ascultăm acelaşi gen de muzică
Citește tot articolul