Reconstituirea morții cotului meu

Ieri am fost cu rolele în Tineretului cu Răzvan şi m-am întors cam rănită acasă, așa că să reconstituim moartea cotului meu. Am făcut chiar şi o schiţă pe care o voi explica în 4 paşi.

1. După vreo oră de mers cu rolele, am ajuns pe o alee, iar eu vroiam să ne întoarcem de unde am venit. Imposibil. Răzvan se grăbea, deci nu mai aveam timp să ajungem la intrarea parcului şi aveam 2 variante;

Prima variantăpresupunea să ne descălţăm şi să urcăm pe o alee, ca să ajungem la altă intrare, iar a doua variantă... nu prea exista, sau exista, dar nu prea era de acord Răzvan. Adică, să urcăm cu rolele un muntişor cu iarbă. În final, Răzvan a cedat (nici nu avea cum, la cât m-am rugat de el).

2. Am urcat munţişorul şi Răzvan sper că s-a convins că a făcut o alegere bună când s-a lăsat convins de rugăciunile mele interminabile.

3.Răzvan a ajuns înaintea mea pe o alee de sus, care s-a dovedit a fi o pantă foarte periculoasă şi, în timp ce aştepta să ajung şi eu, se ţinea de un stâlp foarte panicat. Eu am crezut că face mişto de mine şi că mimează că face dragoste cu stâlpul, dar mai târziu mi-am dat seama că am doar o minte pervesă.

4.Fericită că am ajuns pe "vârful muntelui", n-am băgat de seamă că aleea pe care urma să fac primul pas era, de fapt, o pantă, aşa că am păşit liniştită. Nu ştiu cum, dar m-am trezit pe jos. La început mă simţeam de parcă m-aş fi trezit dintr-un vis, iar după, a început să apară o durere... în cot şi în palme. Când mă uit la cot, ce văd? Sânge! "Ok, până aici mi-a fost..."

Am reuşit până la urmă să mă ridic în picioare, mi-am aşezat rolele în aşa fel încât să nu mă duc la vale şi mă gândeam ce să fac... Am început să zbier la Răzvan să vină să mă ia de acolo, că nu pot să mai stau mult în poziţia aia, el striga la mine şi-mi zicea că nu poate, că dacă vine după mine, cade şi el şi tot aşa. În final, i-a venit o idee strălucită. S-a descălţat şi a venit să mă ia de pe acea pantă a morţii. M-am schimbat şi eu şi, în timp ce făceam asta, mi-am murdărit pantalonii cu sânge (oricum n-aveam pe ce să mă şterg).

Acum deţin un cot julit, o mână zgâriată, două palme scrijelite, o bucă turtită şi îndurerată şi un genunchi care scârţâie, dar până mă ia cineva de soaţă, se vindecă toate. În final, totul e bine când se termină cu bine.
Următoarea postare
« Prev Post
Postarea precedentă
Următoarea postare »

5 comentarii

Vezi comentariile
Dj.Jimbler
admin
8 iulie 2011, 02:46 ×

precum ai spus: o sa-ti treaca pana la nunta(ta)!

Reply
avatar
Flavius
admin
8 iulie 2011, 14:57 ×

Sar'na :* Data viitoare ia scarile :D

Reply
avatar
mrclaudyu
admin
9 iulie 2011, 04:17 ×

Uhh.. nashpa situatie :))
Sper sa te faci bine cat mai repede.... ca mergi din nou cu rolele in parc. :))

Reply
avatar
11 iulie 2011, 09:22 ×

ehhh hai ca desenele astea au fost mortale, sfat ptr viitor : "NU ASCULTATI NICIODATA DE ANNITU" daca o face-ti isi va face singura rau X_X.
la multi ani ptr falvius...too late dar nah.
P.S: scuzati intarzierea acestui comentariu...:-@
hug&kiss,illy

Reply
avatar
Razvan
admin
21 iulie 2011, 15:03 ×

Ai talent la desen.
M-a amuzat postarea aceasta :))

Reply
avatar