Cum se nasc conflictele între generaţii

Veneam azi cu Luiza de la şcoală, stăteam pe două scaune alăturate, şi, pe la jumătatea traseului, două fetiţe care veneau de la şcoală s-au aşezat pe celelalte două locuri alăturate din faţa noastră, cu faţa la noi. Aveau în jur de 7-8 ani, pentru că, după ghiozdănele şi după faptul că părinţii încă le luau de la şcoală, păreau clasa I sau a II-a. Erau drăguţe, ca oricare din copiii de vârsta lor. La un moment dat, una din ele a scos telefonul din ghiozdanul cu Barbie, a conectat o pereche de căşti la el, pe care le împărtășea cu colega ei. E de menţionat că telefonul nu părea deloc unul ieftin.

Eu şi Luiza ne uitam mirate la ele şi-am început să depănăm amintiri, de pe vremea când aveam şi noi 7-8 ani şi singura noastră ocupaţie era să ne jucăm cu păsărica în ţărână şi să facem mâncare din noroi şi crenguţe de copac în dopuri de sticlă, până la ora 14:00 când erau desenele Sailor Moon pe TVR2. Iar ăştia mici din noua generaţie sunt născuţi cu telefonu' legat de gât şi, în loc de cordon ombilical, au căşti Beats by Dre de 400 de euro.

Toate şi frumoase, în timp ce vorbeam noi două de ale noastre, schimbă şi fetiţele piesa şi, odată cu asta, feţele lor frumoase şi inocente s-au luminat de parcă l-ar fi văzut pe Gizăs cântănd la chitară electrică. Care credeţi că era de fapt motivul pentru care fetiţele alea mai aveau puţin şi-şi dădeau drumu' cu căştile înfipte adânc în urechi? Tocmai dădusera play la piesa lui Connect-R - Eu vara nu dorm. N-aveau nici toţi dinţii în gură (la propriu), iar timp de 3 minute au cântat piesa aia şi, trebuie să recunosc, m-au impresionat prin faptul că ştiau versurile de la început până la sfârşit, fără să greşească vreun cuvânt. Iar eu nici n-am apucat să ascult piesa în totalitate...

Eu şi Luiza eram impresionate. Sunt persoane care ar da vina pe fetițe și care le-ar critica, dar e clar că ele chiar nu au nicio vină, şi nici părinţii lor. Ele nu ştiu cum erau vremurile înainte şi nu sunt de condamnat doar pentru că dispun de o tehnologie avansată şi de nişte părinţi care-i cocoloşesc mai ceva ca pe un ou care e pe cale să crape.

Şi într-un final, analizând împreună cu Luiza problema, am ajuns la o concluzie ne-a făcut să fim puţin mai înţelegătoare cu generaţia care ne urmează, numită şi "generaţia Justin Bieber", sau, mai nou, "generaţia Connect-R". Ne-am gândit că dacă noi, la 18 ani, ne mirăm de copiii de 8 ani că încep totul muuult prea devreme, atunci de ce ne condamnăm părinţii şi bunicii când se minunează când noi butonăm cu viteza luminii la telefon sau la PC, atunci când ne decidem să ne mai dăm câte-o gaură în ureche sau un belciug în nas ca porcii, sau când purtăm hainele care-s la modă ş.a.m.d? Iar între noi şi fetele din autobuz e diferenţă de 10 ani, dar între noi şi părinţii noştri de 25 de ani, iar de bunici nici nu mai spun...

Niciodată nu am privit situaţia astfel, recunosc. Şi acum chiar înţeleg de ce oamenii mai în vârstă se iau de muzica pe care o ascultăm sau de anturajul pe care îl avem. Şi uite aşa, din cauza evoluţiei accelerate a lucrurilor şi din cauza incapacităţii de a fi la curent cu tot ce apare nou, se nasc conflictele între generaţii.
Următoarea postare
« Prev Post
Postarea precedentă
Următoarea postare »

5 comentarii

Vezi comentariile
13 martie 2013, 11:34 ×

Propria Analiză (Ştefan), cum vrei să fie ăştia mici din moment ce ascultă din burta mamelor "eu vara nu dorm"... sau alte rahaturi care, cică, reprezintă "muzica de calitate din ziua de azi". Nu zic că eu eram mai energică când eram mai mică, eram ca acum, liniştită şi pe treaba mea... Dar măcar aveam alte ocupaţii: mă jucam cu păpuşile, le făceam să se combine între ele, eram pasionată de puzzle-uri şi singurul lucru pe care-l făceam la un calculator cu Windows 98 era să mă joc Hercules 2-3 ore în weekend.

Reply
avatar
vioreld
admin
14 martie 2013, 01:20 ×

Pot spune ca generatia noastra a fost generatia de aur fiindca noi am prins "transformarea". O data cu noi a inceput si evolutia tehnologiei...
Noi ne jucam pe-afara, jucam fotbal, alergam, sotron, si cine stie ce alte jocuri, dar am prins si acele jocuri alb-negru cu baterii sau primele telefoane alb-negru. Noi am fost inceputul, dar am stiut sa ne bucuram de copilarie.
D-apoi, astazi vad copii care dupa ce vin de la scoala,nu mai ies din "cuibusor" pana a doua zi,cand sunt nevoiti sa mearga la scoala fiindca tot timpul liber si-l petrec in fata calculatorului. Apoi, nu-i mirare ca ai vazut copil de 7-8 ani cu telefon, eu am vazut un copil la varsta asta si cu tableta.
Copii din ziua de astazi sunt "prizonierii tehnologiei" si acest fenomen abia a luat nastere. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce va fi peste 15 ani. Iar conflictul intre generatii va domina intotdeauna si toate, din aceasta cauza.
*Si eu urmaream Sailor Moon, Tabaluga, Sandokan si Tom&Jerry ...ahh ce vremuri :)
Iar ca jocuri pe pc... ma jucam Hercule, Tarzan si mai aveam un joc cu un vierme pe care il foloseam sa iau din teritoriu inamic, care nu mai stiu cum se numea :)

Reply
avatar
Iulian
admin
14 martie 2013, 06:03 ×

Si eu am vazut copii de 8-9 ani (cu aproximatie), care aveau un Samsung Galaxy S3 (cred ca le trebuie doua perechi de maini ca sa il tina) si discutau de melodiile lui Puya. Daca ei asculta Puya si Grasul XXL de la 8 ani, sigur vor avea un vocabular foarte "bogat".

Reply
avatar
bcm
admin
14 martie 2013, 12:22 ×

tare m-as bucura sa fi invatat ceva din aceasta experienta de viata.iti va fi mai usor sa acuzi...

Reply
avatar
14 martie 2013, 12:25 ×

@bcm, aşa este, datorită acestor nesemnificative (doar aparent) experienţe îmi va fi mai uşor să-mi înţeleg copiii, să realizez că este normal ca ei să aibă alte concepţii faţă de ale mele, şi, cu toate astea, să-i înţeleg mai uşor.

Reply
avatar